TMS pentru Transportul pe Căi Navigabile Interioare și cu Barje

Transportul pe căi navigabile interioare și cu barje mută marfa în vrac și grea de-a lungul râurilor și canalelor la o fracțiune din costul pe tonă al transportului rutier, dar pe un program guvernat de disponibilitatea ecluzelor, nivelul apei și asamblarea convoiului, nu de timpi de tranzit fixi. Un TMS care se extinde în acest mod necesită logică de planificare construită în jurul duratei variabile de tranzit, în locul timpilor de tranzit deterministici tipici pentru marfa rutieră.

Un remorcher împinge mai multe barje ca o singură unitate, iar componența acelui convoi — câte barje, în ce configurație — depinde de traficul la terminalul de origine și de programarea ecluzelor de-a lungul rutei. Nivelul apei contează și el direct: apa scăzută poate forța încărcare redusă (lightering) pentru a menține pescajul necesar, iar apa mare poate închide complet ecluzele din motive de siguranță. Un TMS ar trebui să reprezinte timpul de tranzit cu barja ca un interval cu un nivel de încredere, nu ca un ETA fix, actualizându-l pe măsură ce condițiile de ecluză și nivel al apei devin cunoscute mai aproape de plecare.

Ecluzele procesează navele în ordinea sosirii, sub rezerva regulilor de prioritate, iar timpii de așteptare la o ecluză aglomerată pot adăuga ore sau zile în funcție de trafic și starea de întreținere. Acolo unde datele de stare a ecluzelor sunt disponibile, TMS-ul ar trebui să afișeze timpul de așteptare estimat per ecluză de-a lungul rutei planificate, astfel încât expeditorii să vadă o estimare realistă de tranzit, nu un calcul liniar bazat doar pe viteza barjei.

• Alocarea și componența barjei/convoiului, deoarece tranzitul exact al unui transport depinde de convoiul cu care călătorește
• Secvența de rută ecluză cu ecluză, cu timpul de așteptare estimat acolo unde este disponibil
• Cerința de pescaj a încărcăturii comparată cu adâncimea curentă a canalului
• Timpul de transfer la terminal în origine și destinație, deoarece marfa cu barja necesită de obicei un transbordament către tren sau camion pentru livrarea finală

Transportul cu barja este rareori origine-la-destinație de sine stătător; marfa sosește de obicei cu trenul sau camionul la un terminal fluvial, se mută cu barja pentru segmentul de vrac pe distanță lungă și se transferă din nou la tren sau camion aproape de destinație. TMS-ul trebuie să trateze fiecare segment ca un eveniment de transport distinct, cu propriul transportator, program și documentație de predare, prezentând totuși expeditorilor o singură vizualizare consolidată a transportului care acoperă toate cele trei moduri.

Transportul cu barja se potrivește mărfurilor în vrac — cereale, cărbune, agregate, vrac lichid, oțel — unde costul pe tonă domină decizia de mod, iar flexibilitatea timpului de tranzit este acceptabilă. Un TMS care sprijină selecția modului ar trebui să semnaleze barja ca un candidat doar atunci când marfa, volumul și timpul de anticipare disponibil se potrivesc cu adevărat profilului cost/timp al modului, deoarece forțarea unui transport sensibil la timp pe o rețea de barje produce eșecuri de serviciu pentru care modul nu a fost niciodată potrivit.