Benchmarking-ul Analizei Cheltuielilor de Transport

A ști că cheltuiala de transport a crescut sau a scăzut de la an la an spune puțin fără context. Benchmarking-ul compară costurile reale de transport ale unui expeditor cu puncte de referință relevante — propriul istoric, mixul de rute sau mișcarea mai amplă a pieței — pentru a determina dacă performanța este de fapt bună sau slabă.

O creștere de zece procente a cheltuielii totale de transport ar putea însemna că costurile sunt scăpate de sub control, sau ar putea reflecta pur și simplu zece procente mai mult volum expediat la un tarif per unitate stabil sau chiar îmbunătățit. Fără normalizarea cheltuielii în funcție de volum, mix de rute, mișcarea prețului combustibilului și mixul de moduri, o simplă comparație an-la-an nu spune aproape nimic unui lider de transport despre dacă deciziile de achiziție și rutare performează efectiv bine.

• Cost per milă sau cost per expediție normalizat pe mod și rută, astfel încât o mutare către curse medii mai lungi sau mai multe expediții expres nu este interpretată greșit ca o creștere de tarif.
• Comparație la nivel de rută cu tarifele istorice proprii ale expeditorului pe aceeași rută, izolând dacă o creștere specifică de tarif reflectă mișcarea pieței sau un eșec de negociere.
• Comparație cu indicii de preț al combustibilului, deoarece o mare parte din volatilitatea tarifelor în transportul rutier este determinată de repercutarea costului combustibilului, nu de schimbări ale tarifului de bază.
• Benchmarking intern între unități de afaceri sau regiuni care expediază marfă similară, care poate dezvălui dacă o regiune plătește sistematic mai mult pentru un serviciu comparabil.

Dincolo de comparațiile interne, urmărirea tarifelor unui expeditor față de indici mai largi de transport rutier sau marfă dezvăluie dacă expeditorul captează beneficiul complet al unei piețe slăbite sau absoarbe mai mult decât cota sa din creșteri într-un ciclu de capacitate strânsă. Acest context extern este deosebit de util în timpul negocierilor cu transportatorii, oferind unei echipe de achiziții motive obiective pentru a respinge o creștere propusă care depășește ce experimentează piața mai amplă.

Datele de benchmarking sunt cele mai valoroase când alimentează direct negocierile cu transportatorii și evaluarea licitațiilor, nu când rămân într-un raport la care nimeni nu se referă în timpul discuțiilor reale de tarif. O echipă de transport înarmată cu date de benchmark normalizate la nivel de rută poate identifica specific ce rute sunt supraevaluate în raport cu marfă comparabilă și poate ținti acestea pentru renegociere, în loc să aplice presiune generalizată pe întreaga bază de transportatori.

Compararea costurilor între expediții cu niveluri de serviciu, tipuri de echipament sau cerințe accesorii diferite fără a ajusta pentru aceste diferențe produce concluzii înșelătoare — o rută care pare scumpă poate necesita pur și simplu echipament specializat sau ferestre de livrare mai strânse care costă legitim mai mult. Un benchmarking eficient necesită date suficient de granulare pentru a compara marfă cu adevărat similară, ceea ce este adesea factorul limitativ, nu metoda analitică în sine.