Selecția și Managementul Transportatorilor

Alegerea transportatorului care mută un anumit transport sună simplu, dar este una dintre deciziile cu cel mai mare impact pe care un expeditor le ia zilnic. Alege-o prost și repetat, iar costul, eșecurile de serviciu și cererile de despăgubire se adună discret peste mii de transporturi; nimerește-o corect, și cheltuiala de transport scade în timp ce performanța la timp crește — fără nicio schimbare a ceea ce se expediază efectiv.

Majoritatea expeditorilor nu se bazează pe un singur transportator — mențin un portofoliu segmentat după mod (parcel, LTL, FTL), geografie și specialitate (temperatură controlată, mărfuri periculoase, marfă supradimensionată). O bază tipică de transportatori include un număr mic de transportatori de bază, cu volum mare, cu tarife contractuale negociate și capacitate garantată, plus un pool mai larg de transportatori secundari folosiți pentru surplus, nevoi spot sau rute pe care transportatorii de bază nu le acoperă bine. Integrarea unui nou transportator implică de obicei verificarea acoperirii de asigurare, a rating-urilor de siguranță și a autorizației de operare înainte ca orice marfă să fie oferită (tendered).

Pentru orice transport dat, selecția transportatorului cântărește mai mulți factori unul față de altul, nu doar prețul:

• Cost — tariful contractat sau spot pentru acea rută și mod specific.
• Timp de tranzit — dacă transportatorul poate respecta data sau fereastra de livrare cerută.
• Fiabilitate — procentul istoric de livrări la timp și rata de despăgubiri pentru acel transportator pe rute similare.
• Disponibilitate de capacitate — dacă transportatorul are de fapt echipament și șoferi liberi pentru data cerută.
• Capacitate de serviciu — liftgate, programare pe bază de întâlnire, manipulare specială sau alte servicii accesorii cerute de transport.

Un TMS automatizează această cântărire prin reguli configurabile — de exemplu, „folosește întotdeauna transportatorul cu cel mai mic cost care poate livra în fereastra promisă și are o rată de livrare la timp peste 95% pe această rută" — recurgând la revizuire manuală doar pentru excepții.

Selecția transportatorului nu este o decizie unică luată la contractare — este rafinată continuu folosind date de scorecard colectate din fiecare transport. Metricile cheie urmărite de obicei includ procentul de ridicare și livrare la timp, frecvența daunelor/despăgubirilor, acuratețea facturării (cât de des transportatorul facturează corect din prima) și capacitatea de răspuns la cererile de tracking. Transportatorii care au performanțe constant sub așteptări primesc mai puțin volum direcționat spre ei, sau sunt mutați pe o listă de urmărire înainte de reînnoirea contractului; transportatorii cu performanțe constant peste așteptări câștigă statut preferat și, adesea, tarife mai competitive la următoarea negociere.

Tarifele contractate oferă stabilitate de preț și capacitate garantată, dar piața spot (marfă rezervată la cerere pentru o singură cursă) poate fi mai ieftină în perioadele de trafic redus sau necesară atunci când capacitatea contractată este epuizată. Mulți expeditori păstrează deliberat 10-20% din volum flexibil pentru a profita de fluctuațiile prețului spot, angajând în același timp majoritatea volumului predictibil către transportatori contractați pentru stabilitate. Un TMS cu integrare de tarife spot poate compara automat cotațiile spot live cu tarifele contractate, fără a necesita ca un planificator să sune peste tot.

Bazarea pe un singur transportator pentru o rută critică creează un singur punct de eșec — o lipsă de șoferi, o defecțiune de echipament sau un conflict de muncă la acel transportator poate opri complet transporturile. Menținerea a cel puțin doi transportatori calificați per rută critică, chiar dacă unul cară majoritatea volumului, este o practică standard de atenuare a riscului, iar majoritatea sistemelor de scorecard pentru transportatori sunt construite ținând cont de această capacitate de rezervă.