Flotă Privată vs. Transportatori Externalizați

Decizia de a muta marfa cu camioane deținute de companie sau de a o preda transportatorilor externalizați este una dintre cele mai mari decizii structurale pe care le ia o organizație de transport, iar un TMS trebuie să modeleze ambele opțiuni pe termeni comparabili pentru a susține acea decizie.

O flotă privată oferă unui expeditor control direct asupra calității serviciului, flexibilității programării și comportamentului șoferilor, împreună cu o bază de cost fixă care nu fluctuează cu piața spot. Transportatorii externalizați, cu tarif, oferă cost variabil care se scalează cu volumul real și transferă riscul de capacitate către un partener, în loc să ceară expeditorului să dețină camioane, remorci și să angajeze șoferi. Majoritatea expeditorilor mari folosesc o combinație, rulând o flotă privată pe rute cu densitate mare și predictibile, în timp ce se bazează pe capacitate externalizată pentru volum variabil sau de suprasarcină.

• Structura de cost a flotei private, incluzând salariile șoferilor, combustibilul, mentenanța, asigurarea și amortizarea echipamentului, calculată pe milă sau pe comandă pentru comparație cu tarifele externalizate.
• Utilizarea flotei — cât din capacitatea disponibilă a flotei private este efectiv productivă versus rulând goală sau inactivă — deoarece o flotă privată depășește tarifele externalizate doar când utilizarea este ridicată.
• Oportunitățile de backhaul care reduc costul efectiv al unei rute de flotă privată prin găsirea mărfii de transportat pe etapa de retur, în loc să ruleze gol.
• Tarifele și fiabilitatea transportatorilor externalizați pe rută, comparate cu costul și serviciul flotei private pe aceeași rută pentru a determina care opțiune este cu adevărat mai rentabilă, nu doar mai ieftină pe hârtie.

Decizia privat-versus-externalizat rareori se aplică uniform pe întreaga rețea. Un TMS care evaluează costul și serviciul la nivel de rută, nu ca o politică unică la nivel de companie, poate identifica ce rute specifice au volum suficient de dens și predictibil pentru a justifica capacitate dedicată de flotă privată și ce rute sunt mai bine deservite de flexibilitatea pieței de transportatori externalizați. Această abordare granulară produce de obicei un cost mixt mai mic decât angajarea completă către un singur model.

Capacitatea flotei private este constrânsă de disponibilitatea șoferilor și limitele orelor de conducere, în moduri în care capacitatea externalizată, sourced dintr-un pool mai larg de transportatori, nu este. Un TMS care gestionează o flotă privată are nevoie de aceeași vizibilitate asupra orelor de conducere și disponibilității echipamentului folosită pentru conformitatea transportatorilor externalizați, deoarece un șofer de flotă privată care rămâne fără ore disponibile creează exact același risc de serviciu ca un transportator externalizat care refuză o comandă.

Echilibrul corect între flota privată și capacitatea externalizată se schimbă pe măsură ce volumele de marfă, costurile combustibilului și piețele forței de muncă pentru șoferi se schimbă. Un TMS care urmărește costul real al operării flotei private alături de tarifele pieței externalizate în mod recurent oferă unei echipe de transport datele necesare pentru a reevalua periodic dacă mixul curent are încă sens financiar, în loc să trateze o investiție în flotă ca o decizie permanentă, nerevizuită.