Transport Intermodal

Transportul intermodal deplasează marfa folosind două sau mai multe moduri de transport — de obicei naval, feroviar și rutier — în timp ce marfa rămâne în același container sigilat pe toată durata călătoriei. Marfa nu este niciodată manipulată direct între moduri; se transferă doar containerul, iar acest lucru distinge transportul intermodal de un transport obișnuit cu mai multe etape.

O expediție intermodală tipică pe distanță lungă începe cu încărcarea și sigilarea unui container la origine (adesea o fabrică sau un port de export), transportul rutier scurt ("drayage") către o rampă feroviară sau un port, deplasarea pe distanța lungă prin cale ferată sau navă, apoi un nou transport rutier de la rampa feroviară sau portul de destinație până la punctul final de livrare. Doar prima și ultima etapă folosesc camioane; majoritatea distanței este acoperită de calea ferată sau nava maritimă, mult mai ieftine și mai eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil per tonă-milă decât transportul rutier singular.

Transportul intermodal este de obicei cu 10-30% mai ieftin decât transportul rutier direct pe aceeași distanță, în principal pentru că trenul deplasează mult mai multă greutate per unitate de combustibil, iar un singur tren înlocuiește zeci de camioane pe segmentul de distanță lungă. Compromisul este timpul de tranzit: transportul intermodal este în general mai lent decât un serviciu dedicat de camion complet, din cauza predărilor suplimentare la rampele feroviare și a plecărilor programate ale trenurilor, spre deosebire de condusul continuu door-to-door. De asemenea, introduce mai multe variabile care pot cauza întârzieri — congestia rețelei feroviare, timpul de staționare în port și capacitatea de drayage la fiecare capăt.

• Marfă pe distanță lungă, non-urgentă — expediții cu timp de livrare suficient, unde economiile de cost depășesc câteva zile în plus în tranzit
• Rute cu volum mare și repetabil — un volum constant de marfă între aceleași perechi origine-destinație justifică pașii fixi de manipulare
• Transportul maritim internațional — aproape tot transportul de containere transoceanic este intermodal prin definiție, întrucât nava maritimă plus calea ferată sau rutieră internă este singura modalitate practică de a deplasa un container de la o fabrică străină la o destinație în interiorul țării
• Transport orientat spre sustenabilitate — amprenta de carbon mai mică per tonă-milă a căii ferate face intermodalul atractiv pentru companiile care urmăresc emisiile de transport

Pentru că un container trece prin mai multe părți implicate în manipulare — o companie de drayage rutier, un transportator feroviar, un operator de port sau rampă și adesea o a doua companie rutieră — lipsurile de vizibilitate sunt frecvente. Un container poate "dispărea" de pe radar ore sau zile între predări, dacă datele de tracking nu sunt partajate consistent de fiecare parte din lanț. Disputele de deteriorare sau pierdere sunt de asemenea mai greu de rezolvat pentru că mai multe părți au atins containerul, ceea ce face esențială documentarea stării și integrității sigiliului la fiecare punct de predare.

Fiecare container intermodal poartă un număr standardizat ISO 6346 și un sigiliu inviolabil, ambele trebuind scanate și înregistrate la fiecare predare pentru a menține un lanț de custodie curat. O înregistrare de predare lipsă sau nescanată face adesea diferența între o discrepanță rezolvată rapid și o investigație de despăgubire îndelungată. Sistemele de urmărire a containerelor bazate pe coduri de bare și RFID, din ce în ce mai des combinate cu sigilii cu GPS, sunt cele care permit expeditorilor să vadă locația și starea unui container în timp real pe segmentele feroviar, naval și rutier, în loc să se bazeze pe actualizări manuale periodice de la fiecare transportator.