Logistică Terță Parte (3PL)
Logistica terță parte, sau 3PL (third-party logistics), înseamnă externalizarea operațiunilor de depozitare, transport și onorare a comenzilor către un furnizor extern, în loc să fie gestionate intern. Un furnizor 3PL deține sau operează infrastructura fizică și personalul, permițând unei companii să ajungă la clienți fără să-și construiască propria rețea de depozite.
Un 3PL oferă de obicei o combinație de depozitare, stocare de inventar, picking și ambalare a comenzilor, expediere outbound, negociere de tarife de transport și procesare a returnurilor. Mulți oferă și servicii cu valoare adăugată precum kitting, asamblare ușoară, etichetare personalizată și ambalare conformă cu cerințele unor retaileri anume. Clientul trimite stocul către facilitatea (sau facilitățile) 3PL-ului, iar acesta execută onorarea comenzilor primite electronic, de obicei printr-o integrare API sau EDI cu platforma de e-commerce sau ERP-ul clientului.
- Depozitare — spațiu de stocare, adesea partajat între mai mulți clienți (facilități multi-client) pentru a distribui costurile fixe
- Onorarea comenzilor — picking, ambalare și expediere pentru comenzi direct-către-consumator sau B2B
- Managementul transportului — selecția transportatorului, negocierea tarifelor și consolidarea mărfii, folosind volumul și relațiile de transport existente ale 3PL-ului
- Logistică inversă — recepția, inspecția și restocarea sau eliminarea returnurilor clienților
Compromisul esențial este cheltuiala de capital versus costul variabil. Construirea și dotarea cu personal a unei rețele de depozite necesită o investiție inițială semnificativă și angajamente de leasing pe termen lung; folosirea unui 3PL transformă acest lucru într-o structură de cost plătită per tranzacție sau per palet. Acest lucru este deosebit de atractiv pentru companiile cu vârfuri sezoniere de cerere, cele care se extind în piețe geografice noi fără infrastructură locală și cele sub pragul de volum la care o rețea internă devine rentabilă.
Tarifarea 3PL este de obicei o combinație de taxe de depozitare (percepute per palet, per bin sau per metru cub pe lună), o taxă de recepție per unitate sau per palet, o taxă de picking-și-ambalare per comandă sau per linie de produs și costuri de transport transferate direct (adesea cu discount, datorită volumului agregat de expediere al 3PL-ului). Pentru o comparație corectă între furnizori este nevoie de o modelare a costului total per comandă la volume realiste, deoarece un furnizor cu taxe de depozitare mici dar taxe de picking mari poate fi mai scump per total pentru un catalog cu puține SKU-uri dar viteză mare de rotație.
Externalizarea onorării comenzilor înseamnă renunțarea la controlul direct asupra experienței de despachetare a clientului, asupra acurateței stocului și asupra vitezei de rezolvare a incidentelor — o eroare de picking la un 3PL rămâne, în ochii clientului, o problemă a brandului. Calitatea integrării contează enorm: vizibilitatea stocului între sistemele clientului și sistemul de management al depozitului al 3PL-ului trebuie să fie aproape în timp real, altfel clientul riscă să vândă în plus un stoc deja alocat sau deteriorat în facilitatea 3PL-ului. Contractele ar trebui să specifice acorduri clare de nivel de serviciu (SLA) pentru acuratețea picking-ului, orele limită pentru livrare în aceeași zi și rezolvarea discrepanțelor de inventar.
Pentru că o relație 3PL depinde în întregime de acordul dintre sistemele a două companii separate asupra a ceea ce reprezintă un anumit articol, codificarea standardizată (GTIN-uri GS1, etichete de palet SSCC, formate ASN consistente) este ceea ce face relația funcțională la scară. Fără standarde de identificare consistente, fiecare expediție inbound către un 3PL devine un exercițiu manual de reconciliere, în loc de un proces automatizat de scanare și confirmare.