Strategii de Consolidare a Mărfii

Consolidarea mărfii combină mai multe expediții mici într-o singură încărcătură mare, permițând expeditorilor să umple mai eficient un camion, un container sau un vagon și să împartă costul de transport între mai multe comenzi. Este una dintre cele mai directe modalități de a reduce costul de expediere pe unitate, fără a renegocia tarifele cu transportatorul.

Tarifarea transportatorilor este structurată în jurul costurilor fixe și marginale: un camion costă aproximativ la fel de mult să circule fie că este încărcat 40% sau 95%, astfel încât costul fix al cursei se împarte la marfa aflată efectiv la bord. O expediție de tip LTL (less-than-truckload) plătită individual absoarbe o pondere disproporționată din acel cost fix. Combinarea mai multor expediții LTL cu destinație în aceeași regiune într-o singură încărcătură completă (sau aproape completă) distribuie costul fix pe un volum mai mare, reducând tariful efectiv pe unitate pentru fiecare expeditor implicat.

• Pool distribution — o încărcătură completă se deplasează în bloc către un punct regional de tip pool, apoi se descompune în livrări locale, combinând eficiența de cost a transportului complet cu flexibilitatea locală
• Zone skipping — ocolirea rețelei standard de sortare hub-and-spoke a transportatorului prin transportarea unei încărcături consolidate direct către un hub aproape de zona de livrare finală, reducând cu zile timpul de tranzit pentru expedițiile de colete
• Camion complet cu opriri multiple — un camion face mai multe opriri de ridicare sau livrare de-a lungul unei rute, în loc să facă curse dedicate punct-la-punct pentru fiecare expeditor
• Consolidare bazată pe timp — reținerea deliberată a comenzilor pentru o fereastră definită (câteva ore sau o zi) pentru a le combina în mai puține încărcături outbound, dar mai pline, în loc să se expedieze fiecare comandă imediat ce e gata

Consolidarea schimbă mereu viteza pe cost: așteptarea pentru umplerea unui camion întârzie expedițiile care au fost gata cel mai devreme. Acest lucru este gestionabil pentru marfa de reaprovizionare non-urgentă, dar nepotrivit pentru mărfuri critice din punct de vedere al timpului sau perisabile, motiv pentru care majoritatea programelor de consolidare segmentează marfa după prioritate, în loc să aplice o singură regulă la tot. Consolidarea adaugă și un nivel de coordonare — cineva trebuie să urmărească ce expediții sunt compatibile (aceeași rută, cerințe de manipulare compatibile, fără risc de contaminare a produsului) și să le consolideze corect, activitate care revine de obicei unui sistem de management al transportului (TMS) sau unui 3PL care rulează pool distribution.

Marfa consolidată amestecă expediții care aparțin unor comenzi diferite, uneori unor clienți diferiți, în aceeași remorcă. Dacă paleții sau cutiile nu sunt etichetate clar și consistent — ideal cu coduri de bare GS1-128 care conțin date despre expediție, client și destinație — deconsolidarea la recepție devine lentă și predispusă la erori, iar marfa redirecționată greșit devine mult mai probabilă. Întregul beneficiu de cost al consolidării poate fi anulat de un singur palet livrat greșit, care trebuie urmărit, redirecționat și relivrat la un cost suplimentar considerabil.

Consolidarea mărfii aduce cele mai mari economii expeditorilor cu volum recurent și previzibil pe aceleași rute — expediții regulate de reaprovizionare către aceleași centre de distribuție, sau comenzi B2B către o bază de clienți concentrată într-o regiune. Aduce mai puțin beneficiu pentru expediții unice, urgente sau foarte dispersate, unde pur și simplu nu există suficient volum compatibil de combinat într-o fereastră de timp acceptabilă.