Defalcarea Structurii Costurilor Logistice

Costul logistic rareori este o singură linie de buget — este un agregat de transport, depozitare, cost de deținere a stocului, administrare și ambalare, fiecare cu determinanți diferiți și pârghii diferite de reducere. Înțelegerea defalcării este primul pas către gestionarea ei, deoarece o inițiativă de reducere a costurilor țintită spre categoria greșită poate lăsa neatins cel mai mare determinant.

• Transport — marfă inbound și outbound pe toate modurile, de regulă cea mai mare categorie de cost logistic pentru majoritatea companiilor
• Depozitare — chirie sau amortizare facilitate, forță de muncă, echipamente și utilități pentru stocare și manipulare
• Cost de deținere a stocului — capital blocat în stoc, plus asigurare, uzură morală și pierderi de marfă
• Administrare — procesarea comenzilor, planificare, procurement și overhead de management logistic
• Ambalare — materiale și forță de muncă pentru ambalaj protectiv și unitizat

Aceste proporții variază substanțial în funcție de industrie și densitatea produsului — un produs voluminos, cu valoare mică, înclină puternic spre costul de transport și depozitare ca pondere din valoarea produsului, în timp ce un articol electronic compact, cu valoare mare, înclină spre costul de deținere a stocului, deoarece capitalul blocat în stoc este cel care domină.

O a doua lentilă utilă împarte costurile logistice în costuri fixe (chirii de facilități, flotă proprie, personal permanent) care nu se schimbă cu volumul pe termen scurt, și costuri variabile (combustibil, manipulare per expediere, forță de muncă temporară) care scalează direct cu activitatea. Rețelele cu o bază mare de costuri fixe obțin cost unitar mai mic la volum mare, dar poartă mai mult risc când volumul scade, deoarece costurile fixe continuă indiferent de debit.

Dincolo de categoriile evidente, câteva costuri sunt frecvent subestimate sau complet omise din analiza costurilor logistice.

• Costul epuizării stocului — vânzări pierdute și reaprovizionare expediată declanșată de rămânerea fără stoc
• Costul stocului excedentar și învechit — capital și spațiu blocate în stoc care nu se va mai vinde niciodată la valoare integrală
• Costul calității slabe — retururi, re-expedieri și daune cauzate de deteriorare în tranzit
• Costul complexității — povara administrativă a gestionării excepțiilor, manipulării speciale și expedierilor non-standard

Analiza costului total de proprietate, proiectarea rețelei și deciziile de sourcing depind toate de o defalcare precisă a costurilor, nu de un singur procent agregat de cost logistic. O companie care urmărește doar cheltuiala totală de transport, de exemplu, nu poate spune dacă o creștere de tarif de la un transportator sau o schimbare a tiparelor de comandă spre expedieri mai mici și mai frecvente determină schimbarea — iar fiecare necesită un răspuns complet diferit.