Standarde RFID (ISO, GS1)
Standardele sunt cele care permit ca o etichetă RFID aplicată de un producător într-o țară să fie citită fiabil de cititorul unui retailer din altă țară, sau de un sistem vamal ani mai târziu. Fără un protocol comun de interfață radio și o structură de date comună, RFID ar fi o colecție de sisteme proprietare incompatibile — cele două organizații care au prevenit acest scenariu sunt ISO/IEC și GS1, iar înțelegerea rolurilor lor respective clarifică majoritatea documentației de furnizor și de produs.
Organizația Internațională de Standardizare (ISO) și Comisia Electrotehnică Internațională (IEC) publică împreună standardele tehnice care guvernează modul în care etichetele RFID și cititoarele comunică fizic — frecvență, modulație, sincronizare și comportament anti-coliziune. Standardele cheie includ ISO/IEC 18000 (parametri de interfață radio pe benzile LF, HF și UHF), ISO/IEC 14443 și 15693 (carduri de proximitate și vecinătate, baza cardurilor inteligente contactless și a ecusoanelor de acces) și ISO 11784/11785 (identificarea animalelor, tratată în detaliu la aplicațiile RFID pentru animale). Aceste standarde asigură că un cititor conform de la orice producător poate comunica fizic cu o etichetă conformă de la oricare altul.
GS1, organizația din spatele sistemului de numerotare GTIN al codurilor de bare folosit la casele de marcat din retail la nivel mondial, și-a extins cadrul de identificatori la RFID prin standardul EPC (Electronic Product Code). EPC definește modul în care memoria unei etichete codifică identificatori unici la nivel global — un GTIN serializat pentru un produs individual, un SSCC pentru o unitate logistică precum un palet, sau un GLN pentru o locație — astfel încât aceeași schemă de numerotare deja folosită în codurile de bare și mesajele EDI se transferă fără probleme în RFID. Protocolul EPCglobal Gen2 (adoptat ca ISO/IEC 18000-63) este standardul UHF dominant în retail și logistică tocmai pentru că îmbină modelul de date GS1 cu specificația de interfață radio ISO.
În practică, o etichetă conformă din lanțul de aprovizionare urmează ISO/IEC 18000-63 pentru modul în care comunică cu un cititor, în timp ce memoria ei este codificată conform Standardului de Date pentru Etichete EPC al GS1, pentru ce înseamnă efectiv acea comunicare în termeni de business. Această diviziune — ISO/IEC guvernează stratul fizic și de protocol, GS1 guvernează stratul semantic/de business — reflectă modul în care internetul separă protocoalele de rețea de formatele de date ale aplicațiilor, și explică de ce hardware-ul RFID de la furnizori diferiți poate interopera la nivel de standarde, chiar dacă platformele lor software diferă.
- ISO 28560 guvernează RFID în biblioteci, standardizând modelele de date între sistemele de management al bibliotecilor
- Diverse reglementări naționale de frecvență (FCC în SUA, ETSI în Europa și altele) restrâng ce sub-benzi de frecvență UHF și niveluri de putere sunt legale într-o anumită țară, ceea ce afectează designul etichetelor și cititoarelor pentru implementările globale
- Sectoarele auto, aerospațial și de sănătate mențin standarde sau ghiduri de implementare suplimentare, adăugate peste cadrul de bază ISO/GS1, pentru cerințele de trasabilitate și siguranță specifice acelor industrii
Alegerea unui hardware și a unei codificări conforme cu standardele protejează o investiție RFID împotriva blocării la un singur furnizor, asigură că etichetele aplicate astăzi rămân lizibile de generațiile viitoare de cititoare și este frecvent o cerință strictă din partea partenerilor comerciali din retail, care impun codificare EPC conformă GS1 înainte de a accepta transporturi etichetate RFID în lanțul lor de aprovizionare.